Câine rău. Radu Lucian Alexandru

Ca un fum negru, înecăcios, cu botniţa pe gură, un câine rău se plimbă tăcut printre noi. Numele lui e Om... Om Rău. Răutăcios, ar vrea să muşte carne, sânge să-şi bage în gură, în trup, friptură de cuvinte arse, întoarse, răsucite instincte, alungate iubiri... [Bridge] [Chorus] Dar parcă e sătul. Între colţi, doar resturi de oase rumegate i-au rămas, uscate, strivite dorinţe mereu amânate ce-s ancore înfipte în piele, să-l ţină pe loc. [Bridge] [Chorus] Închis în leneşi ochi deschişi, balaurul cel trist poartă o botniţă, se ascunde după un nor de fum: poartă o mască... albă, neagră, albastră... pentru un câine rău cu numele de Om... Om Rău. [Stop, void, silence] El a muşcat prea mult... Cuvântul. L-a rupt, a tras de el cu dinţii, ca să spună ce nu-i adevărat. Şi nu s-a săturat de lins, de lăudat pe cel rău, perfid, spurcat. Nu ştie să vorbească, dar i s-a activat, automat, cutiuţa vocală, să muşte şi să latre, să împungă, să zgârie, să te frământe în gheare. Cuvântul frumos, adevărat, e ignorat, e blestemat... [Bridge] [Chorus] Apocaliptic, o fiară, de o vreme, a fost legată, s-a legat la bot, să nu mai înjure, să tacă măcar, dacă nu a învăţat încă să vorbească poetic, subtil, să gândească simbolic, abil şi să iubească, nu să urască... poezia, cuvântul divin. Un câine rău tace acum... cu numele de Om... Om Rău. O mască, ca un fum, toate fumurile fumurii, întunecate, înfumuratului, i le ascunde... [Intermezzo] [Outro, poetic] Apocaliptic, bestialic, cinic, gripa, răceala, răutatea din gură, cel mai bine, acum, se tratează... chiar cu o Mască pusă pe figură. [Stop, void, silence] Fie numele farmaciilor lăudate, că un câine rău, iată, nu mai poate să muşte şi să latre! [End] [Text: Radu Lucian Alexandru.] [Music: AI Suno.]