Cuvântul _Dana Farcas

La inceput a fost cuvantul V-ati intrebat vreodata Care a fost prima separare? Cand exista doar Sursa Fara noapte si zi, Fara timp sau spatiu Fara lumi si galaxii. Era un infinit Fara inceput, fara sfarsit Fara delimitari, simtit. Cum ai putea sa simti ceva Daca exista doar un Tot. Cum ai putea experimenta daca Nu exista separarea Intre observator Si ceea ce observa? Si a decis infinitul Sa creeze, Sa se delimiteze Si totusi sa ramana un tot. Si a creat lumea, Cerul si pamantul, Noapte si zi, Dar mai intai de toate El a creat Cuvantul. Cand sunetul a parasit Sursa Atunci o farama de energie S-a separat de ceea ce era. Asa s-a nascut Cuvantul. Si odata cu el si dorul de Acasa, Dorul de a fi iar una cu intregul. Cuvantul a dat viata A capatat trup A devenit om Si cuvantul intrupat Rataceste de atunci Simtind ceva Pentru care chiar el, Cuvantul, Nu are nume. E un dor ciudat O lipsa a ceva O stare cunoscuta Si totusi atat de misterioasa. De fapt dorul omului de Dumnezeu E dorul Cuvantului de a fi Acasa. Dana Farcas Just me