Cosmosul despărțirii

Vers 1: În vastitatea nopții, unde stelele se pierd, Cosmosul despărțirii ne împrăștie în vânt. Galaxii de dor, ce ne despart în spațiu, Lumini îndepărtate, ce ne fac să simțim ce e greață. Refren: Cosmosul despărțirii, o vastă mare de gheață, Ne desparte în stele, dar inimile noastre nu se sfărâmă. În acest univers de distanță, găsim amintiri, Cosmosul despărțirii, un vis ce ne va aduce înapoi. Vers 2: Pământul se îndepărtează, un punct mic în noapte, În această imensitate, căutăm drumuri înguste. Fiecare stea ne amintește de ce am fost, În acest cosmos de dor, ne căutăm sufletul. Refren: Cosmosul despărțirii, o vastă mare de gheață, Ne desparte în stele, dar inimile noastre nu se sfărâmă. În acest univers de distanță, găsim amintiri, Cosmosul despărțirii, un vis ce ne va aduce înapoi. Pod: Și chiar dacă distanța ne împinge în afară, Găsim curaj în fiecare constelație. Cosmosul despărțirii ne va ghida pașii, Spre reîntâlnirea într-o lume plină de vise. Refren: Cosmosul despărțirii, o vastă mare de gheață, Ne desparte în stele, dar inimile noastre nu se sfărâmă. În acest univers de distanță, găsim amintiri, Cosmosul despărțirii, un vis ce ne va aduce înapoi. Final: Și când se va stinge ultima stea din cerul de noapte, Voi găsi drumul spre tine, printre astrele de dor. Cosmosul despărțirii va deveni doar un vis, Și ne vom regăsi în lumina unui nou răsărit.